Existenţa vieţii de după moarte, studiată de mai mulţi oameni de ştiinţă!  Dovezi ale Nemuririi!

Existenţa vieţii de după moarte, studiată de mai mulţi oameni de ştiinţă! Dovezi ale Nemuririi!

Cei mai mulţi oameni, indiferent de rasă, religie sau areal cultural, cred că sunt nemuritori. Cu toţii cred că o parte din ei, fie că-l numesc suflet, spirit sau esenţă divină, transcede moartea corpului şi trăieşte veşnic.

Un nou studiu condus de doctorul Natalie Emmons de la Universitatea din Boston, publicat în 16 ianuarie 2014, încearcă să arunce o lumină cu privire la aceste întrebări profunde, prin examinarea ideilor pe care copiii le au despre viaţa dinainte de concepţie.

Existenţa vieţii de după moarte a fost studiată de mai mulţi oameni de ştiinţă, bazându-se în special pe relatările unor persoane care au trăit experienţe în preajma morţii. Negăsind fundamentele raţionale pentru a explica fenomenul, s-a considerat că este vorba mai degrabă de o speranţă a omului generată de dorinţele şi emoţiile sale. Aceste cercetări fac parte dintr-o preocupare mai amplă a ştiintei de a examina rădăcinile cognitive ale religiei.

Majoritatea oamenilor cred că odată cu moartea fizică, nevoile corpului ca foamea sau setea dispar, lăsând însă anumite capacităţi mentale, cum ar fi gândirea sau unele emoţii să continue într-o anumită formă. Mult timp oamenii de ştiinţă au considerat că aceste convingeri provin de la expunerile culturale cum ar fi, educaţia religioasă, sau de la sursele de informare gen televiziune, ziare sau cărţi.

Doctorul Emmons lansează însă ideea că aceste convingeri referitoare la nemurire provin prin intuiţia noastră. La fel cum copiii învaţă să vorbească fără a primi o instruire specială, la fel ei pot intui deasemenea că o parte a lor ar putea exista în afara corpului lor. Studiul domniei sale s-a axat astfel pe perioada numita “înainte de concepţie”.

“Concentrându-ne pe această perioadă, am putea vedea dacă cultura determină aceste convingeri să apară sau dacă ele apar spontan”, a spus doamna Emmons.

“O idee excelentă!”, au exclamat mai mulţi specialişti, printre care şi celebrul profesor de psihologie şi ştiinţe cognitive de la Universitatea Yale, Paul Bloom, neparticipant la studiu.

Pentru aceasta, doctorul Emmons a intervievat un grup de copii dintr-un sat indigen din bazinul Amazonului, care nu au convingeri culturale referitoare la viaţa dinainte de naştere. Pentru comparaţie, au fost realizate interviuri şi cu un grup de copii dintr-o zonă din apropierea Quito din Ecuador. Aceşti din urmă copii, crescuţi în mediul urban, erau cei mai mulţi romano-catolici, o religie care spune că viaţa începe după concepţie.

“În cazul în care influenţa culturală joacă principalul rol, ambele grupuri studiate ar trebui să respingă ideea vieţii înainte de naştere”, spune doamna Emmons.

Rezultatele au fost surprinzătoare. Ambele grupuri au dat răspunsuri similare, în ciuda culturilor radical diferite din care provin. Copiii au motivat că organismele lor nu au existat înainte de naştere, astfel ei nu au putut gândi sau să-şi amintească acum, dar că emoţiile şi dorinţele lor au existat dintotdeauna. De exemplu, în timp ce copiii, în general au spus că nu au avut ochi şi nu au putut vedea înainte de naştere, au povestit multe momente în care au fost fericiţi pentru că îşi vor întâlni în curând mama, sau au fost trişti că aceasta se afla departe de restul familiei.

“Nici nu realizează ce contradicţii susţin, spune doctorul Emmons. Chiar şi copiii care au avut cunoştiinţe despre reproducerea umană, cred că ei au existat într-un fel sub o formă eternă. Şi această formă se manifestă prin emoţii şi dorinţe”.

De ce ar dezvolta oamenii această credinţă aparent universală în existenţa veşnică a emoţiilor noastre? Foloseşte la ceva acestă credinţă? În ciuda lipsei unei argumentaţii ştiinţifice, aceste convingeri sunt naturale şi profunde. Ştiinţa nu poate legifera ceva pe care nu-l poate înţelege, măsura şi reproduce. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă cu oamenii de ştiinţă, care dincolo de declaraţiile oficiale, iau tot mai mult in considerare fenomenele inexplicabile.

“Avem capacitatea de a reflecta şi gândi ştiinţific, şi avem capacitatea de a raţiona bazându-ne pe instinctul şi intuiţia noastră”, spune doamna doctor Emmons. “În funcţie de situaţie, fiecare variantă poate fi mai utilă decât cealaltă”, a continuat domnia sa.

sursa Privire in Viitor TV

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)
Disqus ( )